În 1976, Fotis Kafatos scria despre climatul în care înflorește cercetarea biologică:

„În laboratoarele creative, profesorii și studenții lucrează cot la cot la cercetare... Schimbă constant idei și nimeni nu se surprinde că cele mai creative vin adesea de la cei de douăzeci de ani. Acest climat este important, deoarece știința nu este un set de informații, ci o modalitate de a gândi”.

A fost ca și cum marele biolog dispărut ar fi dorit să descrie atmosfera laboratorului mic de la Columbia, unde, la începutul secolului XX, un profesor inspirat, Thomas Hunt Morgan, și cei trei studenți ai săi de douăzeci de ani, H. Muller, A. Sturtevant și C. Bridges, au pus bazele Geneticii în forma în care o cunoaștem astăzi.

Povestea acestui laborator, numit „camera cu muște”, este relatată în cartea pe care o aveți în mâini. O poveste emoționantă, întrucât concentrează spiritul curiozității și colaborării în căutarea cunoștințelor, dar și măreață în același timp. Cele întâmplate nu au fost doar revoluționare pentru Genetică și modul în care este organizată cercetarea. Au creat o „școală” cu aproape o duzină de premii Nobel, care au fost elevi ai lui Morgan sau elevi ai elevilor săi.