François Rabelais (1483–1553) a adăugat renașterii europene măreția vieții naturale și spirituale cu doi colosi ca ghizi: tatăl Gargantua și fiul Pantagruel, însoțiți de prieteni, ale căror dimensiuni umane sunt modele de moralitate, educație, pace și prietenie.
O echipă care traversează terenurile aride și moarte ale școlasticismului, ale înșelăciunii religioase și politice, luptă împotriva absurdului puterii, înălțând „Mănăstirea Voinței”, unde bărbați și femei trăiesc conform „viziunii” lor.
Cât despre stil și limbaj, exactitatea se împletește cu obscenitățile și ridiculizările, creând astfel regula unică „rabelaisiană”.
Calendae cu titlul Pantagruelineum Prognosticorum pentru anul 1533 este tradus pentru prima dată în greacă. Cititorul poate să-l consulte, înălțând paharul în cinstea spiritului lui Rabelais.
