Mica Andi merge hotărâtă prin pădure și ține în mânuța ei o frunză roșie închisă. Din când în când se apleacă, mai ia una și o compară cu prima. Le supune pe toate unui control amănunțit. La întoarcerea spre casă ajunge să țină doar două, câte una în fiecare mână — doar acestea au corespuns așteptărilor și criteriilor ei.

Până la destinație le admiră. Ce se întâmplă în acel moment în mintea ei? Ce o preocupă și ce caută cu atâta perseverență? Copiii au o mare curiozitate — acest lucru este demonstrat de întrebările cu care bombardează adulții. Până la ce punct însă îi preocupă problemele „adulților”, precum moartea sau sexul? Sunt doar niște sclipiri aceste întrebări inocente sau ascund o preocupare constantă cu misterele vieții?

Susan Engel în Viața mintală a copiilor își extrage din experiența personală, dar și din cele mai importante cercetări în domeniul psihologiei și educației pentru a demonstra că, în cele din urmă, copiii se ocupă sistematic de concepte dificile și complexe. Când un copil adună frunze, scoici sau timbre, colecționează benzi desenate sau albume, poate că încearcă să rezolve o problemă care îl preocupă.

Aceste prime colecții pot ascunde o preocupare cu o întrebare sau pot dezvălui poate o înclinație. Când un copil de patru ani întreabă despre Dumnezeu sau despre moarte, poate că atunci își formează pentru prima dată o idee. Engel subliniază cât de importante sunt aceste momente și arată modalitățile prin care profesorii și părinții pot profita de ele, pot cultiva interesele copiilor și îi pot iniția în lumea căutării, invenției și ideilor.