Thessalonicul din ultimii ani înainte de al Doilea Război Mondial încerca să absoarbă turbulențele celor 15 ani anteriori: venirea refugiaților într-un oraș distrus de incendii, criza economică, antisemitismul răspândit, loviturile de stat continue etc.

Cele cinci ani ai Dictaturii lui I. Metaxa au adus desființarea EEE și a organizațiilor de tineret, stabilitate economică și o liniște socială impusă bazată pe deportarea-exilarea „tulburătorilor” de stânga din întreaga perioadă interbelică, în timp ce țara se pregătea pe ascuns pentru un război previzibil.

Cum s-au răsturnat toate cu Ocupația Germană 1941-1944? Cum a reacționat societatea și forțele politice ale orașului la exterminarea evreilor săi? De unde au apărut atâtea hiene să se arunce asupra averii evreiești? Cine erau trădătorii care au colaborat în orice fel cu ocupantul, cum au acționat și ce au câștigat? Cum s-au comportat instituțiile orașului în toată această perioadă critică? Cum a tratat justiția trădarea după eliberare? Ce s-a întâmplat cu cei „care s-au îmbogățit în timpul ocupației”? Cine erau noii „îmbogățiți” la sfârșitul decadelor 1941-1949? A avut loc o redistribuire a bogăției în oraș? Au redevenit funcționale vechile afaceri israelite? S-au înființat altele noi?

Răspunsurile la aceste întrebări sunt căutate în acest eseu istoric, care se bazează pe teza de doctorat a autorului aprobată de Departamentul de Științe Politice al Universității din Macedonia în iulie 2022.