Dureri, Singurătate, Injustiție, Doliu... Speranță? Cu căldură și realism, profesorul de la MIT Kieran Setiya ne invită să folosim instrumentele filosofiei pentru a trăi bine, recunoscând însă de la bun început că adversitățile vieții sunt inevitabile.

Avem tendința, în special în Occident, să credem că viața este și ar trebui să fie bună – că suferința trebuie evitată, că este un semn că viața merge prost. Filozofii morali dezvoltă teorii despre „viața bună”, de la fericirea lui Aristotel până la noile interpretări populare ale stoicismului: Interpretările variază, dar pretutindeni există credința comună: că trebuie să ne străduim pentru ce este mai bun în viață.

Kieran Setiya vede lucrurile diferit – el crede că ceea ce lipsește într-o mare măsură din filosofia morală este confruntarea sinceră cu aspectele intrinsec dificile ale vieții. Cu rare excepții, filozofii se concentrează pe plăcere, nu pe durere, pe prietenie, nu pe singurătate, pe dragoste, nu pe doliu, pe realizare, nu pe eșec, pe justiție, nu pe injustiție.

Așadar, în această carte se ocupă de suferințele noastre și oferă un răspuns despre cum poate filosofia să ne ajute să înțelegem aceste experiențe. Pornește de la scară mică, cu suferințele personale - boală, singurătate, doliu, eșec personal - înainte de a-și îndrepta privirea spre exterior, spre structura societății, către relele injustiției și ale absurdului.

Pe parcurs, Kieran examinează diferența dintre fericire și viața bună și se ocupă de întrebările morale pe care această distincție le ridică. Cu o scriere caldă, accesibilă și binevoitoare, Setiya dezvăluie cum instrumentele filosofiei pot ușura povara suferinței umane: extrage elemente din filozofie, atât din cea antică, cât și din cea modernă, dar și din ficțiune, autobiografie, cinematografie, istorie, comedie, științe sociale și din propria sa viață.