Originea plantei este din India și Iran. Numele provine din cuvântul grecesc „Rege”, deoarece, conform legendei, a crescut în locul unde Marele Constantin și mama sa, Sfânta Elena, au descoperit Sfântul Cruce. Romanii îl considerau un semn al dragostei și un talisman. Egiptenii îl foloseau, împreună cu alte plante, la mumificare, iar galicii în ritualuri de purificare, alături de apă de fântână.

Datorită compoziției sale, busuiocul este una dintre cele mai importante ierburi. Îmbunătățește funcționarea stomacului, reduce gazele intestinale, deschide apetitul și eliberează spasmele mușchilor și intestinelor. Este folosit așadar pentru a calma durerile în zona abdominală, în gastrită, în probleme digestive și pentru hemoroizii cauzate de constipație.

Ceaiul preparat din frunzele de busuioc este ideal pentru răceli, congestii și tuse, fiind, de asemenea, foarte digestiv, diuretic și tonic, calmând intestinul și migrenele nervoase.

Mod de utilizare: Turnați într-o cană de ceai un vârf de linguriță de iarbă uscată în apă clocotită, acoperiți timp de 10 minute, strecurați și beți de trei ori pe zi.

Iarba este medicament și trebuie tratată ca atare. Este recomandat să consultați întotdeauna medicul dumneavoastră înainte de a le lua.