Epopeea lui Ghilgameș este cea mai veche epopee din lume, cel mai vechi monument al literaturii universale. În această lucrare, cititorul va găsi –dincolo de plăcerea estetică a unui strălucit exemplu al artei cuvântului– informații extrem de interesante și elemente culturale despre popoarele preistorice ale Mesopotamiei. Cu surprindere, va întâlni motive literare întâlnite la Homer, în Biblie și în cântecele populare grecești.

Întreprinderea versificării epopeei lui Ghilgameș de către marea poetă traducătoare Vaso Papaharlambous, în condițiile lipsei complete a unei bibliografii grecesti relevante și a recurgerii ulterioare la lucrări străine, impune o cercetare amănunțită și un studiu aprofundat. Secvența logică și semnificativă a fluxului celor 2.700 de versuri –s-a păstrat cea mai mare parte (60%) a epopeei– a necesitat efort de a naviga lingvistic pe cărări abrupte ale traducerii versurilor. Ea a „manipulat” conștient versurile cu materie dificilă, alternând limbajul popular și limba curată cu tipuri dialectale și idiomatice din Cipru, Creta și Pont, reconfigurând în același timp cuvinte uitate și folosind unele logo-uri medievale.