Diana Russell a fost una dintre primele feministe care, încă din mijlocul anilor 1970, a descoperit și a propus termenul femicid. Considerând că termenul general „omucidere” este insuficient și înșelător, Russell adoptă termenul femicid pentru a descrie, printre altele, crimele împotriva femeilor din motive misogine și sexiste, atunci când motivația violenței este caracterizată de un sentiment de proprietate și/sau superioritate față de femele.

Ce este femicidul? Când apare termenul? Ce scriu dicționarele din secolul al XIX-lea? Când este propus în mișcarea feministă și cum este abordat la început? Ce caracteristici politice poate obține acest concept? Cum evoluează discuția despre femicid și ce spun exact definițiile propuse? Ce probleme prezintă diferitele abordări și ce convergențe pot exista? Cum abordează termenul în India, în țările din America Latină și în lumea occidentală? Ce tipuri de femicid există? Acestea sunt câteva dintre subiectele pe care Diana Russell le tratează în textul pe care îl prezentăm aici, încercând să contribuie în propriul ei mod la discuțiile despre conceptul de femicid și să sublinieze impactul social și politic semnificativ pe care adoptarea acestui termen îl poate avea asupra indivizilor și comunităților sociale.

Ea insistă asupra definiției sale: omorârea femeilor de către bărbați pentru că sunt femei. În epilogul ediției, columbiana Doris Lamos Canavate susține că tot ce se întâmplă cu corpurile noastre este impregnat cu politică, care se leagă atât de modul în care funcționează societățile, cât și de metodele prin care puterea este exercitată și reprodusă. Urmând gândirea lui Michel Foucault și a diverselor feministe, precum Russell și Lagarde, autoarea abordează femicidul ca pe o formă de terorism sexist, oferind în același timp o importanță deosebită organizării patriarhale și autoritare a societăților moderne și mecanismelor ideologice care o mențin și o reproduc.