Această monografie, la început, își propune să prezinte propunerile înaintate de Guvernul britanic în cadrul politicii sale externe înainte de acordarea independenței Republicii Cipru în 1959. Inițial analizează esența ideilor care au fost incorporate în proiectele constituționale pentru Cipru, așa cum au fost acestea dezvoltate pe parcursul negocierilor.
Apoi, oferă o analiză a structurii și particularităților actualei Constituții cipriote. De asemenea, include reflecții asupra unei soluții pentru problema cipriotă și ajunge la concluzia că, în ciuda slăbiciunilor sale, această Constituție politică, cu unele modificări fundamentale, ar putea reprezenta baza pentru o soluție viabilă a chestiunii internaționale cipriote pendinte.
În al doilea rând, rolul Statelor Unite în disputa pentru Cipru a fost extrem de important. Acest lucru a fost valabil în special din 1960 și ulterior. De aceea, devine necesar să se examineze în profunzime rolul lor. Acest capitol constituie în principal o analiză a politicii americane față de Cipru după cum urmează: (i) Politica SUA în perioada colonizării problemei cipriote, (ii) Republica Cipru independentă și Statele Unite, (iii) Planul Acheson și (iv) evenimentele care au dus la 1974 și rolul SUA.
În al treilea rând, această monografie investighează rolul Puterilor Occidentale, în special al Statelor Unite, în cadrul eforturilor Națiunilor Unite de a rezolva problema cipriotă. Analiza progresează în patru direcții: (a) perioada dinaintea independenței, (b) perioada de după luptele intercomunitare până în 1974, (c) perioada de la intervenția turcă din 1974 până în prezent și (d) o evaluare a rolului Organelor Politice ale ONU în rezolvarea disputelor internaționale.
În cele din urmă, monografia analizează politica de securitate care ar trebui urmărită pentru a rezolva problema internațională a Ciprului. Inițial, demonstrează că comunitatea internațională prin intermediul Națiunilor Unite nu a reușit să asigure securitate pentru Cipru în ultimele decenii. Demonstrează că sistemul Puterilor Garante nu respectă regulile de etică politică internațională. Apoi, explorează modalități prin care poate fi realizată securitatea în colaborare cu Guvernul Regatului Unit și bazele suverane britanice. În plus, examinează pe larg modul în care NATO și, în special, Statele Unite, Grecia și Israelul ar putea contribui constructiv la aranjamentele de securitate din insulă. De asemenea, politica gazelor naturale este menționată ca un factor care ar putea asigura securitate în regiunea mediteraneană în contextul negocierilor actuale pentru o soluție la problema cipriotă.
