Oricât au încercat – sau poate pentru că au încercat – oamenii nu au reușit să construiască paradisul pe pământ. Însă au adus în mod repetat iadul pe Pământ. Exact asta au făcut europenii în prima jumătate a secolului al XX-lea în propria lor continent, așa cum au făcut deja în secolele precedente pe alte continente. Nimeni altcineva nu este responsabil. A fost o barbarie pur europeană, pe care au manifestat-o europenii în detrimentul altor europeni – adesea în numele continentului nostru. Nimeni nu poate înțelege ce anume a încercat Europa să realizeze după 1945 dacă nu cunoaște datele despre acel iad.

„Un deces este o tragedie, un milion de decese este statistică”. Chiar dacă lăsăm la o parte dificultatea obiectivă de a ajunge la cifre exacte, mintea se blochează în fața mărimilor. Vă spun că aproximativ 18.000 de oameni și-au pierdut viața în Bergen-Belsen într-o singură lună, în martie 1945? Că la sfârșitul războiului existau aproape 8 milioane de deținuți în lagărele de muncă forțată din Germania? Că în jur de 93% din suprafața Düsseldorf-ului nu mai putea fi locuită după bombardamentele aliate? Sau că în Belarus au pierit 2 milioane de oameni dintr-o populație prebelică de 9 milioane, în timp ce alte 3 milioane au fost nevoite să-și părăsească locuințele;