La sfârșitul secolului al XV-lea, sute de mii de evrei care au refuzat să se convertească la creștinism au fost expulzați din Spania, lăsând în urmă un trecut minunat. După multe aventuri, majoritatea sefarditilor (Sefarad înseamnă Spania) s-au refugiat în Imperiul Otoman, unde, cu abilitățile, expertiza și cultura lor, și-au construit o nouă viață.

S-au stabilit în marile orașe-porturi, au înființat zeci de comunități cu forme avansate de autonomie și s-au remarcat în medicină, diplomație și comerțul internațional. În special, comunitatea din Salonic s-a dezvoltat într-un ritm rapid, a cunoscut zile de glorie, iar prestigiul său ca „Ierusalimul Balcanilor” a fost păstrat timp de sute de ani după ce soarele său a apus. Cinci secole mai târziu, cei mai mulți sefardiți din Salonic au găsit o moarte tragică în Auschwitz.

O excursie documentată în istoria evreilor sefarditi, cu cronicile persecuției lor din Peninsula Iberică și povestea vieții lor în Imperiul Otoman, cu accent pe Salonic, până în primele decenii ale secolului XX.