La sfârșitul anilor ’50, odată cu studiile teologice și cu fervoarea actualului Arhiepiscop al Tiranei, Durrës și al întregii Albanii, domnul Anastasie, s-a trezit conștiința misionară în lumea ortodoxă. Articolul său pionier „Porunca uitată” și activitatea sa în inițiativa ortodoxă a tinerilor, „Asociația”, au constituit scânteia pentru revigorarea datoriei ortodocșilor de a da mărturie în Hristos celor apropiați (re-evangelizare) și celor depărtați (evanghelizarea neamurilor).

În această strădanie, revistele Părăsind și Toate Neamurile au funcționat ca un canal pentru transmiterea către multiple audiențe a documentării teologice a misiunii. În același timp, acestea au stabilit criteriile dialogului cu noile audiențe ale tradiției ortodoxe în raport cu mediul cultural, fundamentele religioase și diversele lor particularități. Editorii lor au lucrat pentru informarea, învățătura și educația misionară a cititorilor cu privire la înființarea de noi comunități ortodoxe în diferite colțuri ale pământului și la nevoile lor variate.

În acest mod, cele două reviste s-au îngrijit de mobilizarea lumii, astfel încât aceasta să contribuie în diverse moduri și să sprijine continuarea lucrării misionare.

În această carte, cele două reviste misionare sunt abordate în ceea ce privește procesul general de discurs și comunicare, având în vedere toți factorii care contribuie la transmiterea și recepția mesajului Evangheliei în diverse medii culturale și religioase. În același timp, sunt evidențiate elementele dialogului care cultivă înfăptuirea Cuvântului lui Dumnezeu în fiecare cultură. Geneza și răspândirea celor două reviste sunt examinate în cadrul lor social și istoric pentru a face acțiunea lor mai ușor de înțeles.