Dimitris Dimitriadis (născut în 1944 la Salonic) este fără îndoială una dintre cele mai interesante personalități ale teatrului grec contemporan: un literat polivalent în toate genurile, traducător, eseist, gânditor și comentator al vieții intelectuale și al evenimentelor culturale.

Ca unul dintre cei mai prolifici scriitori și dramaturgi, el prezintă un interes deosebit și datorită modului asimetric în care sunt receptate lucrările sale, deoarece abia după mileniu dezvoltă o relație ceva mai permanentă cu scena teatrală. Este un exemplu caracteristic al dramaturgiei postmoderne, care nu coincide exact cu așa-numitul teatru „postdramatic”, deoarece substanța estetică a lucrărilor sale este, în principal, textuală, lingvistică și de fapt poetică.

În consecință, este un exemplu caracteristic pentru faptul că postmodernismul grec prezintă unele abateri semnificative de la postmodernismul internațional, în ciuda faptului că Dimitriadis se află în strânsă legătură cu teatrul francez contemporan, iar prima sa lucrare a fost prezentată la Paris încă din 1968.

Ar fi interesant să se compare particularitățile grecești ale receptării postmodernismului în dramaturgie cu particularitățile grecești ale modernismului de la începutul secolului în „teatrul ideilor” (1895-1922), în măsura în care așa-numitul „postmodernism” continuă să păstreze anumite caracteristici ale modernismului clasic, în timp ce altele le răstoarnă.