Fotografiile și textele împrejmuiesc artistic povestea dureroasei călătorii a pierderii membrilor familiei lui Renée Révah de la Salonic la Auschwitz. Singurul supraviețuitor a fost bunicul ei, Albert Révah, care a evadat la Atena și până la sfârșitul războiului îi aștepta, pregătindu-se pentru întoarcerea lor.

Renée Révah îl întâlnește în momentul zdrobitor în care află că familia lui a fost nimicită și promite cu lucrarea sa Tehom (un cuvânt biblic evreiesc care înseamnă abisul primordial) să-l conducă la locul crimei, pe care el însuși nu a găsit curajul să-l viziteze până la moartea sa.

Vor urma două călătorii consecutive ale lui Révah în lagărele Birkenau și Auschwitz. La fiecare pas al călătoriei sale, se adresează mental bunicului ei, îi trimite fotografii și își împărtășește gândurile și sentimentele. Narațiunea ei provine dintr-o memorie intermediară, un distilat de imagini, care a fost format din poveștile familiei ei și mărturiile celor care au revenit vii.

Ca meta-martor, ea prelucrează trecutul și transformă trauma moștenită într-o cale de purificare care conduce la iertare, în abisul lacului care a fost cenotaf pentru oamenii care au fost uciși în lagărele de concentrare.