Fotografiile și textele conturează vizual narațiunea dureroasă a călătoriei pierderii membrilor familiei lui Renée Revah, de la Salonic la Auschwitz. Singurul supraviețuitor a fost bunicul ei, Albert Revah, care fugise la Atena. Până la sfârșitul războiului, el a așteptat familia, pregătindu-se cu răbdare pentru întoarcerea lor.

Renée Revah îl întâlnește în momentul devastării sale când află că familia lui a fost distrusă. Ea promite prin lucrarea ei “Tehom” (un cuvânt ebraic biblic, semnificând adâncime primordială) să-l conducă la scena crimei, pe care el însuși nu a găsit curajul să o viziteze până la moartea sa.

Vor urma două călătorii consecutive ale lui Renée la lagărele de concentrare de la Birkenau și Auschwitz. La fiecare pas al călătoriei sale, ea se adresează mental bunicului ei, îi trimite fotografii și își împărtășește gândurile și sentimentele. Narațiunea ei derivă dintr-o memorie intermediară, o galerie de imagini conturate de narațiunile familiei sale și de mărturiile celor care au revenit vii.

Ca post-mărturisitor, Renée procesează trecutul și transformă trauma moștenită într-un drum purificator care duce la iertare; abisul lacului care a fost cenotaful oamenilor uciși în lagărele de concentrare.