Nikos Panagiotopoulos este cel mai plutitor, ambiguu, inteligent și, mai presus de toate, non-serios capitol al cinematografiei noastre.

A făcut pe cineastul pentru a nu înțelege alții că, de fapt, făcea cinematografie. A păcălit, chiar dacă adesea cădea el însuși victimă a păcălelii sale; a menținut o poziție rară de etică și estetică: a păcălit, dar nu a înșelat.

Nu a încercat să fie prins de legislația artistică pentru fraudă și falsificare; doar pe sine s-a falsificat și asta ca pe un sport nobil.