Dacă ceea ce doriți este gătit fără spălarea friteuzei, atunci totul este în regulă, deși această formă este relativ mică. Deoarece am folosit o formă din silicon pentru prima dată, cred că trebuie să adaug și câteva alte observații generale.
1. Formele acestea nu au un diametru unic, ci două: unul al bazei, adică al fundului lor (cel mai mic) și unul al suprafeței, adică al deschiderii de sus (cel mai mare). În cazul meu, diametrul fundului este de 17 centimetri și diametrul suprafeței de 20 centimetri. Adică dimensiunea de 20 de centimetri menționată în specificații - și pe baza căreia am comandat forma, deoarece acesta este diametrul bazei coșului friteuzei mele - se referă la suprafața superioară a deschiderii. Dacă aș fi știut, aș fi preferat o formă mai mare (în jur de 22-23 de centimetri, ceea ce înseamnă o bază de 20 de centimetri) deoarece, datorită elasticității siliconului, suprafața superioară puțin mai mare este mai convenabilă.
2. Înălțimea acestei forme este mică (5 centimetri) și nu este menționată nicăieri în specificații. Deoarece înălțimile sunt mereu mici, căutați-o în descriere și preferați-le pe cele mai mari (am văzut - ulterior - până la 8 centimetri) astfel încât forma să poată încăpea mai multe.
3. Cel mai mare minus (sau eventual și plus, după cum privește cineva) la aceste forme este că lichidele nu se scurg. Coșul normal pe care îl are friteuza este perforat, zeama cade în cuva ei și gătitul iese uscat. În schimb, cu folosirea formei totul se gătește împreună și avem de exemplu cartofi „moi” amestecați cu zeamă de pui sau de carne tocată etc., cu zeama în plus rămânând pe fundul formei. Oricum, eu când am mâncat - folosind forma - pui cu cartofi, aceștia semănau mai mult cu cei copți decât cu cei prăjiți, adică nu erau crocanți.
În ceea ce privește construcția formei, totul este bine și fără probleme. În cele din urmă, pe baza celor de mai sus, trageți propriile concluzii despre utilizarea și utilitatea ei.