Deleuze scrie despre arte în calitate de filozof, nu de critic, și insistă că textele sale trebuie citite ca lucrări filosofice, în cea mai clasică accepțiune a termenului.

El extrage concepte din lucrările literare pe care le analizează, precum și din conexiunile pe care le identifică între filosofie, literatură și celelalte arte.

Criticele și Clinicele nu sunt o simplă colecție de articole, deși cele mai multe eseuri sunt dedicate unor autori individuali.

Deleuze dezvoltă în acestea o serie de concepte ca modele care apar și reapar, și care sunt legate în relații din ce în ce mai complexe și contrastante, astfel încât să găsească – ar putea fi spus – loc într-o logică a literaturii care este în același timp și logica vieții.