Publicată pentru prima dată în 1948, "Structural Functions of Harmony" este ultima lucrare teoretică a lui Schoenberg și conține gândurile sale finale despre armonia clasică și romantică. Primele capitole reprezintă o revizuire a principiilor fundamentale ale teoriei sale timpurii a armoniei. Capitolele următoare demonstrează conceptul de 'monotonalitate', unde toate modulațiile către diferite tonalități în cadrul unei mișcări sunt analizate nu în raport unele cu altele, ci în raport cu o tonalitate centrală (tonică) ca centru al tuturor schimbărilor armonice. Exemplele muzicale ale lui Schoenberg variază de la secțiuni întregi de dezvoltare din simfoniile clasice până la analizele evoluțiilor armonice ale lui Strauss, Debussy, Reger și ale propriei sale muzici timpurii.