Abundența și consumul diferitelor „bunuri” au venit după inumanile distrugeri ale celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a hrăni percepția pseudo-epicuriană că oricine poate avea un acces relativ ușor la bunăstare și astfel să devină „fericit”. Acest acces facil la „bunurile prosperității și fericirii” a subminat treptat noțiunea de necesitate, așa cum o prevăzuse Marx.
În mod progresiv, s-a dezvoltat un curent de consumism, cu „consecința” sa subterană de a provoca schimbări semnificative în relațiile interumane care constituie mediul uman. Astfel, au apărut fenomene care nu existau în societățile anterioare: greva foamei, patologiile alimentare, cum ar fi bulimia și anorexia, dependențele de diverse substanțe (droguri, alcool etc.) precum și de ecrane și rețele sociale, grupuri teroriste de luptă armată, cum ar fi Brigăzile Roșii, 17 Noiembrie la noi și o multitudine de comportamente sociale violente, huliganism etc.
Această violență s-a extins „fără griji” în relația omului cu mediul său natural, contaminându-l în multiple moduri cu numeroasele și poluantele produse ale consumismului. Mediul a devenit astfel dificil de susținut în anumite zone sau chiar devastator pentru propriii săi locuitori, ca și cum i-ar „răzbuna” pentru răul pe care i l-au făcut.
Depășind analizele sociologice existente despre dezvoltarea unei „culturi narcisiste” și „izolarea Eului” în cadrul „nu-mi lipsește nimic”, această carte examinează aceste noi fenomene (greve ale foamei etc.) și aprofundează schimbările subterane pe care le-a adus în relațiile interumane „comercializarea” generalizată. Înțelegerea și conștientizarea acestor transformări poate contribui la o eliberare relativă de consumism și de consecințele sale asupra relațiilor dintre oameni, dar și cu mediul lor.
