Poziția majoritară a Bisericii creștine privind sexualitatea a fost poate cel mai bine sintetizată de Papa Innocent III (1160-1216), când a afirmat că „actul sexual este atât de rușinos încât este în mod intrinsec rău.” Un alt teolog creștin susținea că „Duhul Sfânt lipsește din camera împărțită de un cuplu căsătorit.”

Ce notează Filip în evanghelia sa este că Hristos a spus exact opusul: camera nupțială este de fapt Sfântul Sfintelor. Pentru Filip, Sfânta Treime include prezența feminină. Dumnezeu este Tatăl, Duhul Sfânt este Mama, iar Iisus este Fiul. Nici bărbatul, nici femeia singuri nu sunt creați după chipul lui Dumnezeu. Doar în relația lor unul cu celălalt – îmbrățișarea sacră în care împărtășesc suflul divin – seamănă cu Dumnezeu.

Evanghelia lui Filip este cel mai bine cunoscută pentru portretizarea relației fizice împărtășite de Iisus și discipola sa cea mai iubită, Maria Magdalena. Pentru că făcea opoziție cu direcția Bisericii, care condamna „faptele trupului,” evanghelia lui Filip a fost suprimată și a fost pierdută până a fost redescoperită la Nag Hammadi în 1947.

Traducerea teologului ortodox Jean-Yves Leloup de dincolo de limba coptă și analiza sa a acestei evanghelii sunt prezentate aici pentru prima dată în limba engleză. Ceea ce rezultă din acest text sursă important este o restaurare a uniunii sacre inițiatice dintre principiile masculine și feminine care odinioară au stat în centrul misterului sacru al Creștinismului.