Ce înseamnă, de fapt, ritualul secular sau eticheta ritualică complet deconectată de contextul religios? Problema ritualurilor și etichetelor seculare este rar ridicată și, în orice caz, este percepută ca având o importanță regională.

Este oare vorba despre înlocuirea ritualurilor religioase cu cele seculare și politice sau despre ritualuri seculare de tip sui generis, autonome în raport cu ceremonii la care seamănă fără a fi de aceeași natură? Cu alte cuvinte, este vorba despre o schimbare de paradigmă sau despre o schimbare de roluri și nume, dar cu păstrarea acelorași funcții?

Scopul principal al acestui eseu este să conecteze ritualurile, ritualurile seculare și politice și să sublinieze natura ritualică a codificărilor politeții la doi filosofi importanți ai Iluminismului european: David Hume și Jean-Jacques Rousseau.

Aspiratia acestui eseu este să meargă dincolo de condamnarea convențională, pe care Hume și Rousseau o împărtășesc în multe puncte, a fetișismului ritualurilor religioase și secular, care derivă complet din respectarea mecanică a unor tipuri inactive, goale.

În contrast, se evidențiază la Hume tardiv firul comun care leagă pozitivitatea ritualurilor cu ritualurile seculare ca elemente de rafinare a moravurilor comerciale, mai ales în progresul civilizației. Se subliniază pe de altă parte accentul pus de Rousseau pe ritualurile politice în contextul religiei politice, pe care le consideră parte integrantă a moravurilor democratice.