În loc de o carte tipică de self-help care promite fericirea, Watzlawick scrie un „manual al nefericirii”. Folosind umor acid și ironie, descrie mecanismele prin care oamenii ne complicăm viața, creăm probleme din nimic și reușim să rămânem nefericiți.
Cartea se bazează pe ideea că mulți dintre noi suntem „profesioniști” în a ne chinui singuri, adoptând anumite comportamente precum:
Obsesia față de trecut.
Crearea de profeții autoîmplinite (cred că ceva va merge prost, așa că acționez într-un mod care în cele din urmă chiar face să meargă prost).
Negarea realității.