Unii m-au adorat, alții m-au urât. Însă toți m-au temut, toți m-au respectat. Eu sunt Data și nu am regretat niciodată pentru ceea ce am făcut.

Mă numesc Data... De ani buni. Aproape că am uitat că odată m-au botezat Alexandra; Alexandra Salvanou, fiica lui Robert și a Charitinei. Sunt vinovată de toate păcatele pe care și le-ar putea imagina Biserica sau Poliția, și totuși nu mă simt vinovată pentru nimic.

Totul a venit natural pe calea mea sau așa mi s-a părut. Nu mi-a trecut niciodată prin minte că în mine se năștea mai întâi răul, apoi mai rău și niciodată binele. M-am născut foarte frumoasă și acesta a fost încă un arma, o capcană invizibilă pentru victimele mele potențiale. Nimeni nu se așteaptă ca chipul unui înger să ascundă cu atâta măiestrie sufletul negru al unui demon care este destinat să răspândească moartea și distrugerea.

Poate că moartea, despre care decideam atât de ușor pentru unii, era o izbăvire, o curățire, o purificare. Dușmani... Doar astfel de oameni am avut în viața mea. Nu am avut niciodată prieteni, dar nu am simțit niciodată lipsa lor. Prietenia era pentru mine o slăbiciune, o armă în mâinile adversarului, și nu eram dintre cele care ofereau astfel de oportunități, nici nu voiam greutăți inutile.

Mă numesc Data. Trăiesc într-o altă lume, pe care am creat-o singură, cu legile mele. Mă numesc Data și nu regret...