Șaizeci de ani după prima sa publicație, această carte revine la trilogia lui Stratis Tsirkas pentru a lămuri câteva „povești nepublicate” și aspecte nevăzute ale Statelor Necontrolate.

Urmarim dezbaterea politică despre Club și tentativa de cenzură preventivă a trilogiei din partea mecanismelor de partid ale KKE.

În ceea ce privește „aprila dură” din '44, vedem cum, deși „mișcarea din Orientul Mijlociu” a fost la început pentru Tsirkas motivul de a face „munca istoricului care nu a fost găsit”, Liliacul s-a transformat într-o narațiune despre traumă și memorie.

În cele din urmă, într-o epocă care marchează sfârșitul colonialismului britanic în Egipt, observăm cum Tsirkas aduce, prin Ariadne, în prim-plan vocea „indigenilor tăcuți”, arătând, în același timp, cât de conflictuale dar și cât de interconectate sunt poveștile metropolitane și cele coloniale.

Cu lecturi paralele în documentele arhivistice și în roman, această carte explorează relația dintre literatură și istorie în una dintre cele mai emblematice opere de proză ale secolului XX.