Într-o cafenea pariziană, filozoful întâlnește un om ciudat și contradictoriu, care nu seamănă deloc cu el însuși. Dialogul care se deschide între ei, cu grația incomparabilă, umorul lejer și inteligența lui Diderot, se lărgește treptat pentru a acoperi toate temele centrale ale modernității: virtutea și cunoașterea, dragostea și banii, genialitatea și credința, politica și arta.

Prăpastia dintre cele două versiuni ale sinelui pe care Diderot le regizează, scindarea primordială a eu-lui în două poziții distincte, dar uneori complementare, reprezintă un moment cheie în istoria spiritului, un moment de ruptură, o bombă, așa cum o caracteriza Goethe, fragmentele căreia se răspândesc în întregul domeniu al literaturii până în prezent.