Relația dintre suveranitate și drepturi este o relație complementară și, în același timp, competitivă. Apariția unui domeniu de protecție internațională a drepturilor subminează suveranitatea statului, contribuind la o protecție mai completă a titularilor drepturilor. În același timp, apariția unui domeniu de guvernanță economică internațională subminează consolidarea drepturilor la nivelul statului, iar suveranitatea statului se prezintă ca un garant al acestora. Cele două dimensiuni ale relației dintre suveranitate și drepturi nu pot fi examinate separat. Fiecare dintre ele luminează aspecte particulare ale suveranității și ale relației sale cu democrația. Ecuația reducerea suveranității înseamnă o protecție mai mare a drepturilor se dovedește adesea ineficientă. Nici ecuația opusă, conform căreia menținerea intactă a suveranității statului implică o protecție mai mare a drepturilor, nu este relevantă în fiecare caz, așa cum demonstrează cazurile în care statul consideră o problemă ca fiind un aspect ce ține de competența sa suverană și, prin urmare, în afara domeniului drepturilor, iar organismele internaționale jurisdicționale ca fiind o problemă ce ține de protecția drepturilor. La un nivel mai fundamental, conflictul dintre suveranitate și drepturi scoate în evidență caracterul inextensibil al alterarității, provocarea pe care aceasta o reprezintă pentru un discurs juridic unilateral utilitar-administrativ. Texte din acest volum încearcă să analizeze relația complexă dintre aceste trei dimensiuni abordând-o din perspectiva teoriei și filozofiei dreptului, precum și a teoriei politice.