Titlul cărții este o comparație indirectă cu ceea ce istoricul marxist Eric Hobsbawm numește „epoca distrugerii” în cartea sa „Epoca Extremelor”, între 1914 și 1945, marcată de două războaie mondiale, Marea Criză și Holocaust.

Callinicos argumentează că și astăzi lumea trăiește în umbra distrugerii, iar umanitatea se confruntă cu noi amenințări existențiale: pandemia Covid-19, incendiile de proporții necontrolate și alte fenomene meteorologice extreme cauzate de schimbările climatice accelerate, riscul unui război nuclear după războiul „prin intermediari” NATO-Rusia în Ucraina, atacul genocidar al Israelului împotriva poporului palestinian. Excepția, așa cum spune el, devine regulă. Distrugerea nu mai este ceva rar, devine normalitate.

Toate acestea, subliniază el, au o cauză comună, o criză multidimensională a sistemului capitalist care ajunge la limitele sale, împingându-ne spre o prăbușire socială. Laturile acestei dinamicii a dezastrului sunt distrugerea crescândă a naturii și degradarea muncii, o economie globală într-o stagnare din perioada crizei financiare, intensificarea competițiilor imperialiste între SUA, China și Rusia, escaladarea opresiunii sexiste și a atacurilor rasiste, represiunea de stat, ascensiunea extremei drepte și amenințarea fascismului.

Sprijinindu-se pe analiza lui Marx și valorificând contribuția lui Lenin, Gramsci, Troțki, Luxemburg, Adorno, Lukács, Althusser, Sartre, Horkheimer, Foucault etc. – leagă toate laturile actualei „policrize”. Și insistă că putem, prin acțiunea noastră colectivă, judeca răspunsul la dilema Socialism sau Barbarie.