Zece ani după respingerea planului Annan, procesul pentru impunerea unei soluții de tip Annan a fost deja demarat! Stavros Lygeros dovedește că acest lucru a fost de așteptat, deoarece în 2004 Nicosia a pierdut ocazia de aur de a valorifica NU-ul zdrobitor (76%) pentru a iniția o reformă strategică de la zero.

Cadrele de negociere care poartă titlul "federatie bicomunală și bizonală" conduc inevitabil la planuri de tip Annan, adică la o confederație peculiară și nesustenabilă. Aceste planuri, deși cultivă iluzia reunificării Ciprului, în realitate legitimează controlul Ankarei în Nord și înregistrează ipoteci turcești în Sud.

Conform autorului, o condiție pentru a schimba cadrul de căutare a soluției este deschiderea discuției cu privire la conținutul soluției în toate direcțiile, fără tabuuuri și cu conștiința că opțiunile sunt limitate și național dureroase. Numai dacă elenismul cipriot va elabora o contra-propunere capabilă să găsească ecou și sprijin în comunitatea internațională, va evita în cele din urmă o soluție de tip Annan.

Primele două părți ale cărții analizează determinantele și parametrii strategici ai problemei cipriote, astfel încât cititorul să aibă o imagine clară a dilemelor reale. În a treia parte, Stavros Lygeros își expune în detaliu propunerea sa pentru un "divorț de catifea". Scopul acesteia este să îndepărteze statul turcocipriot mic de îmbrățișarea sufocantă a Ankarei, făcându-l să danseze pe ritmuri europene. Cu alte cuvinte, urmărește expulzarea Turciei din Cipru.

Autorul compară aspect cu aspect "divorțul de catifea" cu prevederile planului Annan. O numește catifea, deoarece îmbină dorințele fundamentale ale ciprioților greci și turci. Și divorț, deoarece, deși preconizează crearea a două state cipriote independente în logica "teren pentru recunoaștere", nu se oprește aici. Le obligă instituțional nu doar să colaboreze strâns, ci și să mențină între ele un echilibru multiplicat.