Mengele este lucrarea emblematică a dramaturgiei lui Thanasīs Triaridis – și una dintre cele mai speciale texte teatrale neohelene din ultimele decenii.

A fost scris în 2012 în decursul unei decade, a cunoscut mai mult de 15 puneri în scenă diferite în Atena, dar și în diverse orașe din Grecia și în Cipru. Este o lucrare care încearcă să se confrunte cu cea mai de neînțeles barbarie din istoria Occidentului: Laboratorul de Experimente al lui Joseph Mengele de la Auschwitz-Birkenau. O parabolă morală extremă (sau chiar o distopie meta-politică), un thriller de science fiction și o tragedie romantică se împletesc dincolo de limitele moralității, în intersecția invizibilă unde cea mai pasională dragoste se întâlnește cu răul absolut.

Doi oameni necunoscuți unul altuia din epoca actuală: un bărbat (funcționar public al unei instituții de stat) și o femeie (candidată la doctorat în Istorie) în compartimentul unui tren electric, pe un traseu nocturn; o conversație tipică de cunoaștere. Totul începe cu o întrerupere bruscă a energiei electrice, astfel că cei doi protagoniști, pentru a depăși stânjeneala, vor juca jocul de roluri din copilărie (fiecare din cei doi își asumă să interpreteze o personalitate istorică sau imaginară foarte specifică): bărbatul se va face că este „Joseph Mengele”, temutul „Înger al Morții” de la Auschwitz, iar femeia va juca rolul „Esterei”, nepoata unei supraviețuitoare evreice, victimă a teribilelor experimente ale misteriosului doctor.

Însă, rapid, jocul se va schimba pentru cei doi prinși în compartimentul trenului: oare chiar sunt ceea ce pretind că sunt? Și până unde pot ajunge „jucând” un astfel de joc cu moralitatea, cu condiția umane, cu toată Istoria precedentă?

Autorul însuși notează în Introducerea sa: „În fiecare nouă reprezentație a acestei lucrări, mă confrunt cu aceeași întrebare. „Dar de ce scrii despre Mengele?...” Și întotdeauna răspund la fel: „Pentru că a existat – deci, în orice moment, poate exista din nou. Scriu despre Mengele pentru că vreau să demonstrez că dezastrul Holocaustului este constant prezent. Răul nu vine din cer, nici din adâncurile unei Iad care nu există. Răul este în noi – și necesită o luptă morală și o vigilență culturală pentru a nu fi noi cei care vom urca oamenii în trenuri pentru un alt Auschwitz.”