Lumea în care trăim este caracterizată ca o „societate a cunoașterii”. Ce înseamnă această platitudine? Răspunsul nu este simplu, deoarece este vorba despre o platitudine străbătută de diverse curente ideologice cu definiții complexe: meta-, dia, neo- etc. Cum s-au născut toate acestea? Aceste curente caută sensuri antropologice sub ruginile unei vechi dihotomii.
Care sunt expresiile actuale ale opoziției natură – cultură? În cele din urmă, gândirea politică și critica socială a vremurilor noastre oscilează, pe fundalul corectitudinii politice, între emoții și etică. Care sunt originile expresiilor și opozițiilor ideologice curente?
Iată întrebările cercetării prezentate în această carte. Autorul caută răspunsurile cu ajutorul sociologiei cunoașterii. Se concentrează asupra schimbării conceptuale care a avut loc în perioada 1990-2010 și în special asupra relațiilor dintre rearanjările spațiului academic și modificările împărțirii muncii și a dominanței.
Investigând rezultatele unor teorii sociale cu o orientare critică, propune un model de explicare hermeneutică a proceselor aflate în dezvoltare și, în același timp, evidențiază conținuturile sociale ale așa-numitei „societăți a cunoașterii”.
