În această carte se încearcă o reconstituire a istoriei multiforme a societăților din peninsula greacă în perioada Imperiului Otoman, pe parcursul a aproape o jumătate de mileniu. Scopul autorului nu este doar acela de a relata istoria unității teritoriale a celei mai sudice porțiuni a Balcanilor, care se intersectează cu Marea Egee, Marea Ionică și Marea Mediterană, ci și de a prezenta diversitatea și diferențele între locuri și spații care s-au constituit și desfăcut, s-au contractat și s-au extins ca construcții sociale, în cadrul timpului istoric.

În paginile cărții sunt surprinse momente din primii ani ai cuceririlor otomane (o nuntă lângă Silivria, un cutremur în Tracia, un dușman neașteptat: ciuma, drumul către Vest), care vor aduce sultanii otomani în prim-planul istoriei, în însăși Constantinopol – Gotham City al otomanilor – la Salonic – marea metropolă evreiască a Balcanilor otomani – dar și la Atena – „capitala” în funcție de populație a orașului din sudul peninsulei grecești.

După ce a examinat orașele, comunele, forturile și castelele, rețeaua construcției imperiale, a spațiului, autorul intră și în lumea satelor, concentrându-se atât pe elementul comun al agriculturii, cât și pe diversitatea exploatărilor.

Pentru următorul secol, urmăm pașii și galopul lui Evlia Celebi, pasionat „călător al lumii” (seyyah-i alem) al teritoriului sultanilor otomani, și călătoriile sale în peninsula greacă, între anii 1668-1671.

În final, evoluțiile secolului al XVIII-lea în societățile aflate sub dominație otomană sunt examinată prin prisma unei cărți grecești a epocii Iluminismului, Geografia Modernă a lui Daniel Philippidis și Grigore Konstantas, care a fost publicată la Viena în 1791, la trei ani după Revoluția Franceză. Anii de dominație otomană au fost o perioadă de mari crize și transformări care nu puteau.