În această compunere istorică - materialul primar al căreia a fost extras din arhive, ziare și reviste din Grecia, dar și din străinătate - Grecia din 1947 este examinată în legătură cu internaționalul din 1947 ca o întâlnire a experienței grecești cu cea a altor popoare în contextul începuturilor Războiului Rece.

Războiul Civil Grec a constituit un front crucial al diviziunii mondiale emergente din timpul Războiului Rece, iar în jurul său s-au reunit identități și ideologii preexistente, cum ar fi anticomunismul și naționalismul, cu noi concepte precum naționalismul și filatlantismul.

Subiectul „libertății grecești”, amenințate de „despotismul asiatic”, a captat atenția Occidentului la multiple niveluri.

În același timp, evenimentele locale și istoriile naționale au captat opinia publică și au influențat sentimentele și viețile oamenilor obișnuiți la scară globală: de la transferul copiilor greci în țările Blocului Estic, revolta din Ungaria și „saltul spre libertate” al învățătoarei ruse Oksana Kazenkina, până la discursurile emigranților și ale oamenilor care au trecut prin experiența comunistă pe cealaltă parte a „Cortinei de Fier”, au apărut povești populare care au emoționat și au fost folosite de propaganda națională.

În paralel, gândirea anti-totalitară începe în acea perioadă să se sistematizeze și să capete un caracter internațional, lăsând în urmă categorii mentale și moduri perceptive care, de atunci, fac parte dintr-o cultură „globală” a Occidentului.