«Știind aceasta și văzând în multe locuri unde am umblat trimițându-mă de la sfânta Biserică a lui Dumnezeu, și dorind să ajut după puterea mea, m-am apucat și am tipărit această micuță carte necesară, în această ipoteză pentru preoții simpli, pe care am tipărit-o la întrebări și răspunsuri, pentru a fi auzită cu multă ușurință. Este de asemenea necesară și pentru laici, deoarece îi învață pe preoți cum să se spovedească, iar pe aceștia cum să se spovedească, cum să-și examineze conștiința, cum să se pregătească atunci când vor să meargă la duhovnicul lor, și nu să meargă la duhovnic în momentul în care doresc să împărtășească».

Cu aceste cuvinte autorul conturează scopul publicației din 1630, care nu este altul decât organizarea sistematică a metodei Sacramentului Mărturisirii. De altfel, în perioada pe care o examinăm au fost tipărite și circulate suficiente manuale de mărturisire spirituală, autorii cărora aveau ca scop îndrumarea spirituală a credincioșilor cu privire la modul de mărturisire. În aceste lucrări interesul se concentrează pe faptul că teologia și dreptul canonic uneori se află în conflict și alteori se împletesc. Totuși, această lucrare, deși conținutul ei seamănă în structură și conținut cu manualele de mărturisire ulterioare, a avut ca scop convertirea creștinilor ortodocși prin intermediul Sacramentului Mărturisirii și „întoarcerea” lor în Biserica Catolică.