Fără întuneric nu aș aprecia lumina.

Dar nici fără lumină nu ar exista întuneric.

Poeziile mele reprezintă torța pe care am pierdut-o undeva pe drum.

Torța pe care o pierde cineva chiar și la douăzeci de ani, încercând să împace aceste două forțe în interiorul său.

Suntem prea mici pentru a ne ascunde de viață.

Suntem prea mari pentru a ne minți pe noi înșine.

Și să traversăm această lume fără sensuri și emoții.

Fără o torță care să lumineze umbrele.

Scopul artei mele este modalitatea de a o menține aprinsă.