Charlie a căzut în patru labe. Rămăsese blocată în spatele unei serii de jocuri electronice, într-o deschizătură îngustă între console și perete, în timp ce cablurile electrice încurcate și prizele inutile umpleau spațiul de sub picioarele ei. Era prinsă; singura cale de a scăpa era să treacă alergând prin acel obstacol – și nu era suficient de rapidă pentru a reuși. Îl vedea pândind, surprinzând mișcări mici printre golurile lăsate între jocuri. Nu era suficient spațiu să se miște, dar a încercat să se târască înapoi. Piciorul i s-a încurcat într-un cablu. S-a oprit și s-a întors cu grijă pentru a-l elibera.

A auzit sunetul metalului lovind metalul. Consola cea mai îndepărtată s-a legănat și a căzut cu putere de perete. A lovit-o din nou, a spart ecranul și a atacat următoarea. A sfărâmat una după alta aproape ritmic și a distrus aparatele apropiindu-se. Trebuie să ies de aici, trebuie! Panica nu a ajutat; nu exista o ieșire. Mâna o durea și voia să izbucnească în plâns. Sângele înmuiase bandajul zdrențuit și simțea că i se scurge din corp.

O consolă la câțiva pași de ea a căzut cu putere de perete, iar Charlie s-a ridicat brusc. Se apropia; auzea mai tare scârțâitul din angrenaje și trosnetul mecanismelor. Cu ochii închiși putea încă să vadă felul în care o privea, să vadă blana încâlcită și metalul expus sub pielea sintetică. Dintr-o dată consola aflată în fața ei s-a îndepărtat cu putere. S-a răsturnat ca și cum ar fi fost o jucărie. Cablurile de alimentare s-au târât departe de sub mâinile și genunchii ei, iar Charlie a alunecat, aproape căzând.