Alexandru cel Mare era deja o figură istorică legendară în timpul lui Plutarh, iar prin lucrările sale, scrierile sale redau minunat caracterul său impulsiv și abilitatea de a uni grecii și de a-i conduce la prăbușirea vastului Imperiu Persan, cu trei bătălii victorioase (Granicus, Issus și Gaugamela). Continuând campania sa, a reușit să ajungă în nord până în Caucaz și în est până la râul Indus, moment în care soldații săi neobosiți l-au rugat să se oprească, deoarece nu mai aveau nicio putere umană.
Alexandru s-a născut în 356 î.Hr. și a murit în 323 î.Hr. în Babilon. A trăit doar 32 de ani, iar din al treizeci și treilea an, a trecut doar opt luni, așa cum este relatat de istoricul Aristobul, care l-a urmat în toată campania sa. În decurs de opt ani, începând din 334 î.Hr. când a început campania sa până în 326 î.Hr. când a ajuns la râul Indus, el și-a creat și consolidat enormul său imperiu. Plutarh, cu pana sa pricepută, îl portretizează pe Alexandru în momentele sale grandioase, precum și în momentele sale mai mici, mai umane. Ne-a lăsat biografia sa a Marelui Macedonean, care este ușor și plăcut de citit.