Ascensiunea lui Kyriakos Mitsotakis în fruntea Partidului Noua Democrație la începutul anului 2016 și victoria sa electorală dublă în 2019 și 2023-2024 continuă să reprezinte o enigmă politică. Suporterii săi s-au străduit să contureze portretul unui politician extrem de capabil, care se presupune că își bazează succesul pe „înființarea statului de tip manager”, „combaterea populismului” și „deschiderea către centru”. Acestea sunt trei mituri de propagandă.

Kyriakos Mitsotakis a profitat de o serie de crize sociale și instituționale (pandemie, interceptări, accidente la Tembi) pentru a-și ascunde propriile responsabilități și a neutraliza adversarii politici, înființând „statul de la Maximos” folosind populism extrem și încredințând cele mai critice posturi guvernamentale unor membri ai extremei drepte. A respins tradiția post-revoluționară a propriului său partid și a copiat ERE dinaintea dictaturii. A revenit la un atlanticism dur, la un anticomunism brut, la servirea marilor interese economice și la indiferența față de degradarea straturilor populare.

Singurul său „modernism” a fost că s-a bazat pe adoptarea completă a modelului neoliberal. Nu a fost inspirația sa proprie. Îngrijorați de alegerea pentru prima dată în istoria unei guvernări de stânga, mecanismele statului profund, deja zguduite de mobilizările populare în perioada marii crize, căutau antidotul, iar acesta a fost găsit în figura unui politician ambițios care nu a ezitat să-și asume sarcina dificilă.

Dimitris Psarras s-a născut la Atena în 1953. Este jurnalist. A fost membru al echipei de cercetare „Virus”. A lucrat la Eλευθεροτυπία (1990-2011) și la Εφημερίδα των Συντακτών (2012-2024). În prezent, publică articole la Χ χωρίς Εφημερίδα (x-efimerida.gr).