Credincioșii se spovedesc și cer iertare pentru păcatele lor de la Dumnezeu. Dar El? Este posibil ca Dumnezeu să se spovedească? Și mai ales cele cincisprezece regrete ale Sale față de om? Și care ar putea fi aceste regrete care să-L conducă brusc să apară în fața unui simplu, necunoscut, neînvățat preot din provincia grecească, care va deveni brusc spovednicul Lui Dumnezeu?

Ce păcate apasă pe Dumnezeu față de om, dar și față de Fiul Său, mânioasa acum Iisus Hristos, care a murit pe nedrept, de vreme ce nimic nu s-a schimbat în lume? Și de ce o face acum, după atât de multe mii de ani de când a creat lumea, cu care, desigur, încă de la început, ceva nu a mers bine?

Ce teribil se ascunde în spatele unei astfel de schimbări kozmogonice în sacrosanctul „plan al lui Dumnezeu”, pe care nimeni nu l-a prezis sau imaginat vreodată? Deși o ficțiune, noua carte a lui G. P. Maluhos „Spovedirile lui Dumnezeu și cele cincisprezece regrete ale Sale” despică inima religiei și a credinței: dogma.

Poate cel mai important instrument de formare a lumii noastre în ansamblul său, care, deși ne definește profund, la fel de bine îl ignorăm. Aici, Dumnezeu Însuși se justifică pentru nefericirile nesfârșite ale oamenilor și traiul distrugător al lumii pe care a creat-o, pentru capcanele pe care le-a semănat și recompensele pe care le-a cerut de la oameni cu falsele promisiuni ale unei alte, viitoare, vieți drepte, răsturnând complet și captivant orice percepție dominantă asupra religiei.

Dar o face din dragoste pentru om? Sau poate are un scop pe care îl ascunde până în ultima clipă explozivă?