Îmi doresc ca inima ta să fie deschisă și receptivă. Suntem un grup îndepărtat, dar cu siguranță nu distant, impersonal sau rece. Tu și eu. Nu suntem aproape fizic, dar ne atingem sufletește. Uneori dormim împreună. Vorbim des. Vorbim sincer. În ciuda greșelilor noastre, încercăm pentru ceva mai bun. Sunt mii cei care împărtășesc cu mine lucrurile lor personale. Mă emoționează că nu le este rușine să-mi arate lacrimile lor. Apăsând tastatura, în timp ce îmi scriu, nu ezită să se expună, să se dezvăluie și să spună adevăruri mari, care, deși îi „fac de rușine”, în același timp îi ridică în ochii mei și îi duc la… Soare. Chiar și când îmi vorbești despre greșeli, patimi și destrăbălări, droguri, jocuri de noroc și alte suferințe, eu văd în tine o Lumină. Vreau să-ți mulțumesc pentru încredere.
Nu sunt aici să judec. Și eu, de altfel, greșesc. De fiecare dată însă când văd sinceritate, mă înclin. Și întotdeauna simt acceptare, clemență și respect. Vreau să-ți ofer o senzație de libertate și să respect unicitatea ta. Iubesc particularitatea fiecărei persoane. Nu mă deranjează diversitatea. Și cine altcineva nu este diferit? Îți mulțumesc pentru toate cele pe care le-am scris din nou împreună în această carte. Sunt un om simplu. Nu pot salva pe nimeni. Nu aștepta să-ți rezolv problema.