Analiza precede soluția. Pentru a desfășura ghemul contradicțiilor care, la nivel de societate, se manifestă ca crize suprapuse, este urgent întâi să ne dezlegăm noi, să ne deschidem către lumea pe care o observăm într-un mod astfel încât energia să revină la sine. Structurat, nu haotic.
Această carte nu observă Lavrio dintr-o poziție privilegiată modernă; observă însăși modernitatea, (în) prin Lavrio. Și ce vede? Vede pe mine, dar și pe tine, călător modern, încercând să ne raportăm la ceva; să sperăm în ceva; să ne identificăm cu ceva.
Dintr-o perspectivă sociologică, nu este important să analizăm obiectul, ci modul în care ne raportăm la el și la noi înșine. Cum devine posibil socială alterarea relației noastre cu lumea? Ce înseamnă dialectica alienării și armonizării și de ce ne preocupă? De ce este social mai benefic să ne ocupăm de regele Alcinoo, decât de Ulisse; de Geppetto, decât de Pinocchio?
Acestea și alte întrebări sunt ridicate de cercetarea psihosocială pe care am realizat-o recent în colțul sud-est al Atticii, în această „lavră”, galleria unde se întâlnesc prezentul, trecutul și viitorul; prezentul, viitorul și perfectul; voi, eu și lumea noastră.
