Asta ceea ce auzim, asta ceea ce mirosim, asta ceea ce atingem, asta ceea ce vedem în fiecare zi nu este decât o parte infinit de mică a lumii. Femeia lasă în urmă soț, prieteni și carieră. O pasiune interzisă a înfuriat-o. A făcut-o lup. Fericirea are o sălbăticie. Eroina o revendică împreună cu locul ei în lume.

Ar putea fi o Nora modernă, ar putea fi Frumoasa din poveste. Dar este însă Frumoasa și Bestia împreună... Care este natura dorinței? Și care sunt limitele acesteia? Ce se întâmplă când cineva le depășește și decide să revină la sinele său primitiv?

“Îmi lipsește atât de mult încât mă doare corpul”, spune Femeia și se lasă dusă de instinct. “Să devin un animal, mare, puternic, sălbatic, plin de mușchi și instinct”. Elena Păgă subliniază o alegorie modernă despre cultură și sălbăticie. O poveste cu un discurs realist, cu situații care amintesc de povești din buletinele de știri și tema conflictului dintre cele două sexe, între eu și ființă, între natura umană și convențiile sociale care o limitează.

Un sentiment constant de amenințare și anxietate într-un peisaj de vis, aproape apocaliptic, definește atmosfera operei și o întunecă și mai mult. Femeia și Lupul a fost prezentată în mai 2014 la Festivalul Écrire et mettre en scène aujourd'hui în Caen, regizată de Elli Papakonstantinou, traducerea Dimitrei Kondylaki, cu actori francezi.