Sfântul minunat Patapios și sărbătoarea de la Mănăstirea Egiptenilor
Amintirea sfântului Patapios era celebrată la Mănăstirea Egiptenilor de către călugări, iar la sărbătoare era prezent un episcop important și un teolog strălucit: arhiepiscopul Cretei, Andrei, care era înzestrat cu talent poetic și scria imnuri bisericești remarcabile. Acest om sfânt a adormit în anul 740. Adunarea pentru sfântul Patapios era impunătoare: mulți clerici, maici și călugări, bărbați și femei din marele oraș Constantinopol. Pentru că mulți în Constantinopol cunoșteau minunile lui și se închinau cu evlavie la cinstitele sale moaște neputrezite. Și cea mai mare minune a Sfântului era neputrezirea trupului său sfânt. Avea o dragoste atât de mare pentru Dumnezeu și o viață atât de sfântă, încât Dumnezeu a socotit bine să binecuvânteze cinstitele sale moaște cu neputrezire, adică să nu se descompună. Și mai mult, Dumnezeu a socotit bine să mângâie și să întărească credincioșii prin moaștele neputrezite ale Sfântului. Oamenii au înțeles repede acest lucru și se grăbeau să se închine și să se roage pentru ca el să mijlocească la Domnul să-i ajute în boli și în greutățile vieții.
La sărbătoare, pe 8 decembrie, era prezent și marele imnograf Andrei din Creta. Sfintele moaște erau păstrate în biserica Sfântului Ioan Botezătorul. Era biserica centrală a marii mănăstiri, cunoscută de toți ca Mănăstirea Egiptenilor, pentru că a fost întemeiată de asceul Patapios, venit din Egipt. Sfântul, după cum vom vedea mai jos, s-a stabilit în zona pustie a Blachernae, aproape de zidul de coastă, pe al șaselea deal al Constantinopolului.