În timpul repetițiilor pentru montarea lui Richard al III-lea de Shakespeare, un regizor se comportă autoritar și hărțuiește un tânăr actor. Mulți ani mai târziu, după montarea spectacolului, actorul decide să împărtășească povestea sa.
Asteriscul de la Richard III* evidențiază poveștile întunecate de abuz de putere din spatele ușilor închise ale repetițiilor, care din ce în ce mai des ies la iveală.
Angeliki Spyropoulou, profesor la Departamentul de Studii Teatrale de la Universitatea Peloponez, menționează în Afterword-ul publicației: „Este o „lucrare în cadrul lucrării” și chiar „teatru în teatru”. Chiar și temporar, prezentul și trecutul, cele două euri, tânărul actor de atunci și acum povestitorul matur al istoriei sale, comunică din nou, oferind la final un moment de reconciliere, poate și o rază de speranță pentru recuperarea visurilor pierdute, după purificarea mărturisirii”.
