Salonic până la eliberarea sa în 1912 a fost cel mai important oraș din Balcani și unul dintre cele două-trei cele mai semnificative din Imperiul Otoman. Importanța sa se datora poziției sale geopolitice și puterii economice, având aproape în întregime controlul comerțului de export și import din Balcani.
De la sfârșitul secolului al XVII-lea, Marile Puteri ale vremii au recunoscut această importanță și au înființat consulate, care până la sfârșitul secolului al XIX-lea au ajuns la 25; un număr impresionant, puțin mai mic decât numărul ambasadelor din Constantinopol.
Șefii consulilor sau viceconsulilor care au servit în oraș pe parcursul celor 225 de ani au fost aproximativ 300. Rolul lor principal până la începutul secolului al XIX-lea a fost promovarea comerțului țărilor lor.
Apoi, rolul lor diplomatic a fost îmbunătățit, deoarece reorganizările politice din Europa le-au crescut influența în declinul Imperiului Otoman. Consulii, împreună cu familiile lor, au influențat pozitiv dezvoltarea socială și culturală a orașului.
Informațiile din această carte provin în principal din comunicarea cu Ministerele de Externe și arhivele de stat ale țărilor și principatelor.
