Adevărul este că doar recent perspectiva unei generații de oameni care văd istoria greacă pentru ceea ce este cu adevărat, și nu prin cadrele interpretative ale Europei de Vest, în special din secolele XVIII și XIX, a început să intre în conștiința publică. Aceste cadre centrate pe Europa de Vest lasă inevitabil lacune în cazul grecesc. Lucrul bun, desigur, este că, deși am fost oarecum în întârziere în Grecia, am ajuns în sfârșit la punctul în care putem discuta despre continuitățile și discontinuitățile istoriei grecești într-o manieră relativ civilizată, a cărei particularitate constă în principal în câte întorsături conține.

Desigur, au existat întotdeauna voci și scrieri. Dar acestea au fost umbrite fie de cei care "au dovedit" că grecii descind din Sirius, fie de cei care au susținut că pescarul în dimineața zilei de 22 iunie 168 î.Hr. s-a urcat în barca sa ca grec și a ieșit din ea, după ce și-a terminat munca, pur și simplu vorbind grecește. În toate acestea, progresul științific a jucat un rol, desigur. Pe baza acestuia, putem acum să trasăm cu o acuratețe relativă relația dintre noi și oamenii care au trăit în aceeași zonă geografică, de exemplu, în perioada miceniană, precum și migrațiile populațiilor de-a lungul secolelor.

Cu toate acestea, este cunoscut încă din vremea lui Herodot și Tucidide că o istorie complet obiectivă poate să nu existe, cel puțin în ceea ce privește interpretarea datelor istorice. Pe de altă parte, desigur, acest lucru nu înseamnă că istoria ar trebui să devină conștient o victimă pe altarul intereselor politice, ambițiilor personale și obsesii ideologice. Având în vedere acest lucru, ne îndreptăm spre cartea specifică care ridică multe întrebări.

Vorbind despre prima, acum bine cunoscută, înregistrare a istoriei moderne grecești în cronicile noului stat grec, și într-adevăr înainte de recunoașterea sa oficială. Narațiunea începe cu declinul Imperiului Grec. Da, așa a fost denumit Imperiul Bizantin în literatura europeană până la Războiul Crimeii (1853-1856) și înainte de stabilirea termenului neutru - "politic corect" pentru Vest - "Bizanț". Se încheie cu rezistența eroică de la Mesolonghi (1826), probabil nu întâmplător, având în vedere rolul pe care acest eveniment l-a jucat atât în psihologia, cât și în dezvoltările politice ale marilor puteri: psihologic, a revigorat mișcarea filhelene europeană, în timp ce politic a împins marile puteri spre o soluție finală a problemei grecești, astfel încât tot ce putea fi salvat din Imperiul Otoman "util", pentru unii, care era pe cale de a se prăbuși (evident nu doar din cauza răscoalei grecești). Anul publicării volumului este 1828, în franceză. Autorii sunt Iakovakis-Rizos Neroulos și Ioannis Kapodistrias. Numele acestuia din urmă a fost păstrat secret. Și astfel încep întrebările.

A fost într-adevăr unul dintre autori primul guvernator al noului stat grec? De ce nu a vrut Kapodistrias ca numele său să fie menționat? Care părți ale cărții le-a scris el însuși? Cât de obiectivă sau propagandistică este abordarea sa? Ce concluzii pot fi trase din scrierile sale în ceea ce privește viziunile sale politice, precum și viziunea pe care o avea pentru atât noul stat grec, cât și pentru spațiul european mai larg? Care este profilul său psihologic în Imperiul Otoman și ce lecții transmite pentru practica actuală a politicii și diplomației? De ce a rămas această carte importantă practic invizibilă timp de aproximativ două secole? În cele din urmă, suntem o națiune-stat sau un stat-națiune?

Cartea are o opinie și adoptă o poziție specifică pe o serie de probleme pe care încă le discutăm (de exemplu, împrumuturile de la puteri străine sau implicarea acestora, etc.). Poziția autorilor cu privire la rolul Rusiei este provocatoare. A fost Kapodistrias cu adevărat pro-rus? Și cât de dictatorial dorea să guverneze? Acestea și multe altele într-o carte care schimbă mult în discuția despre Revoluția din 1821.
Traducerea este excelentă și textul este ușor de citit. Introducerea profesorului Kontogiorgis pregătește cititorul și îl ajută să decodeze textul. Anexa conține scrisori de la Kapodistrias care sunt extrem de iluminatoare.