În cea de-a cincisprezecea piesă de teatru, Ioli Andreadi și Aris Asproulis sapă adânc în sufletul genialului și inovatorului muzician, compozitor și performer Manolis Hiotis, creând o poveste teatrală originală, bazată pe viața marelui artist, care încearcă să comunice direct cu inima ascultătorului îndrăgostit, trădat, abandonat sau melancolic, vindecând-o de durerea condiției umane.
Peste o scenă magică, într-o lume între realitate și vis, Manolis Hiotis și persoanele apropiate din viața sa vorbesc la persoana întâi. Se mărturisesc. Nu zvonuri. Nu povești false. Se mărturisesc despre miezul eticii și al universului, care a constituit acest mare creator. Un miez marcat de pierdere, durere, invidie, muncă asiduă, dar și succes, recunoaștere, inspirație, dragoste, curaj, avangardă, onestitate și umanitate.
Lucrarea urmărește viața lui Manolis Hiotis de la naștere până la moarte, cu repere-cheie și momente mari în cariera sa artistică, dar și în viața sa personală, acolo unde, în privat, se evaluează contactul omului cu divinul și dacă fiecare om a primit și a oferit acel procent de dragoste pentru care era predestinat. Este o scufundare în sufletul lui Manolis Hiotis, universale și eterne.
Acolo, unde adevărul cu timpul teatral se împletesc, vocile celor vii și celor morți răsună egal, iar visurile oamenilor nu au sfârșit. Cartea este prefațată de fiul lui Manolis Hiotis, Diamantis Hiotis.
