Ce îi determină pe oameni cu interese divergente și, adesea, contradictorii să se unească și să acționeze împreună? Cartea explorează modul în care teama de amenințările externe modelează grupurile politice în momentul constituirii lor și contribuie la menținerea acestora, întărindu-le unitatea în perioade de criză.

Dezvoltă teoria „alianței negative”, care studiază dinamica exprimată prin zicala „Inamicul inamicului meu este prietenul meu” și, ulterior, conturează rolul acesteia de la gândirea politică grecească și romană până la Machiavelli și teoreticienii interesului statului, și de la Hobbes și susținătorii săi — dar și criticii săi — până la susținătorii realismului politic care a predominat în secolul XX.

Concentrându-se asupra rolului fricii și al ostilității în formarea identității indivizilor și grupurilor, luminează o tradiție importantă a gândirii politice și abordează într-un mod inovator texte considerate cunoscute.

Cartea arată că teama de amenințările externe este un element esențial în crearea și menținerea grupurilor politice, în timp ce absența acesteia face ca alianța politică să nu fie viabilă.