Într-un viitor foarte apropiat (sau chiar într-un prezent și mai apropiat), două femei se întâlnesc de trei ori într-o spălătorie publică. În întâlnirile lor, discută despre copiii lor, despre documentarele educaționale din Internet, despre puterea teribilă a Evoluției. Totuși, curând spectatorii află și despre o Arenă, despre decapitări publice ale fetelor în direct la televizor, despre un băiat care își lustruiește securea, despre parfumul de pin care răspândește aroma pe hainele proaspăt spălate. Ce înseamnă, în final, Evoluția? Și cum poate fi bună o secure care coboară? Din ce sânge își curăță hainele în spălătorie? Un thriller distopic despre Eugenia dominantă – și crimele oamenilor buni care așteaptă răbdători să își termine spălătoria. Este vorba despre cea de-a 32-a lucrare a autorului cărții Mengele și Lebensraum.

Notă a autorului: „Scris în timpul carantinei Covid19, „Spălătoria” a început de la o întrebare fundamentală care mă preocupă de mulți ani: Cum devine omul bun, iluminat al Occidentului, un receptor și, în final, un purtător al celei mai rele nenorociri: crimele eugenice. Odată, după multe încercări eșuate, a apărut în mintea mea o condiție: Două femei bune, două mame, într-o spălătorie publică – două femei care așteaptă să își spele hainele de sânge. În jur se va răspândi un parfum de pin. Imediat s-au format toate, întreaga lucrare: Decapitările Publice ale fetelor, securea lui Mo, Arena, Legea, Evoluția, zgomotul pe care îl face Pământul când se rotește, oamenii care se obișnuiesc cu totul. Acești „oameni buni” care devin și vor deveni purtători ai răului suntem noi. „Spălătoria” să fie un semnal de alarmă pentru toate crimele pe care ne pregătim să le comitem.”

„În contextul unei societăți distopice și dezintegrante, Spălătoria constituie un alt capitol din Manifestul Umanist al Triaridis, în care strigă că nu există oameni de categoria a doua – și că nu poate exista o viață umană adevărată fără ordinea și valoarea morală umană.” Galatia Vasilieadou (din epilogul cărții)