Iluminismul este considerat cea mai importantă mișcare de gândire determinantă în Europa după Memento. Reprezintă actul fondator al modernității. Totuși, această mișcare are și o parte întunecată care nu era larg cunoscută până în prezent. Este vorba despre rasismul - rasialismul.

Reprezentanți emblematici ai Iluminismului au degenerat în prejudecăți rasiale, în termeni de astăzi, în rasism, în special față de negri și populații indigene. Acest paradox a apărut în ciuda opiniilor lor despre umanitate comună, despre egalitate și libertate între toți oamenii, despre drepturile omului și în ciuda pozițiilor lor împotriva sclaviei.

În această carte, este analizat acest paradox, cu referințe detaliate la Locke, Montesquieu, Voltaire, Hume, Kant, Hegel, Jefferson și alții, precum și la savanții remarcabili ai Iluminismului. Pe lângă rasismul lor, care este documentat în detaliu, o întrebare care se pune fiecăruia dintre aceștia este dacă întregul lor proiect trebuie considerat rasist sau nu.

Sunt prezentate și persoanele non-rasiste, care, deși mai puțin numeroase, sunt de asemenea mari figuri ale Iluminismului, precum Rousseau, Diderot, Elvétius, Paine, Condorcet, Smith, Herder, Bentham și alții. Cartea se încheie cu întrebarea: „De ce rasism în Iluminism?”;